oamenii nu au nevoie de onestitate și de adevăr în spațiul public. aceste două noțiuni sunt slăbiciuni.
oamenii nu au nevoie nici măcar acasă de onestitate și adevăr. acasă, astea se transformă fie într-o palmă peste mufarină, fie într-un divorț.
singurul pământ, aparent infertil, în care poți aruncă adevărul și onestitatea, este cel al urii.
în țărână urii, adevărul devine adevărul MEU și cinstea devine un subiect de meme share-uibil. abia atunci începe distracția: abia atunci avem voie să “ne” râdem de adevărul altuia și de cinstea celuilalt.
