Emanciparea socială nu a adus cu sine decât în rare cazuri și un update al “tradiționalei” instituții a căsniciei.

Căsnicia rămâne în mințile și sufletele noastre aceeași construcție clasică bazată pe monogamie și fidelitate. Nu vrem să o punem în dezbatere decât în momentul în care divorțăm, divorț care, în 90 la sută din cazuri are loc datorită descoperirii unui adulter. Intrăm în căsnicie cu așteptări nerealiste?

Vaii, ce blasfemie! Să consider că fidelitatea este o asteptare nerealistă?! Sunt un nesimțit. Și, totuși, cifrele asta arată.

Aș îndrăzni să bag mai tare bățul în gard și să spun că infidelitatea este regulă, nu excepția de la regulă.

Și tot eu o să spun că, cel mai adesea, cuplurile care trăiesc în așa-zisul concubinaj, fără să meargă la popa sau la starea civilă pentru “desăvârșirea” căsătoriei, sunt cupluri mai degajate pe tema sexului extra-cuplu și, în general, mai degajate în ceea ce privește viziunea despre traiul în doi. Sunt cupluri mai fericite, mai închegate, cu speranța de viață a relației semnificativ mai mare.

Îmbrățișarea relațiilor sexuale libere pare să fie o atitudine modernă, însă este foarte greu pentru cei mai mulți dintre noi să acceptăm sexul recreațional. Cum se întâmplă în multe cupluri de gay.

The Gay Couples Study has followed 556 male couples for three years — about 50 percent of those surveyed have sex outside their relationships, with the knowledge and approval of their partners.

De ce cuplurile de gay adoptă această libertate sexuală e de analizat. Treceți, vă rog, peste homoisteria pe care o resimțiți și gândiți-va ce diferență de abordare! În timp ce noi ne perpelim mental la gândul că am fost sau suntem înșelați, adeseori nerecunoscand că sexul este o nevoie sau că îl facem tot mai puțin datorită obișnuinței cu partenerul, a stresului sau multiplelor posibilități de a petrece timpul și altfel, cuplurile gay par să fi rezolvat problema..

Heike Melzer, un medic din Munchen specializat în terapie sexuală, și care scrie foarte mișto (vă recomand cărțile ei dacă știți germană) aruncă bomba lui Polichinelle scriind într-un studiu  că un partener permanent devine tot mai puțin atrăgător și interesant cu timpul, din cauza obișnuinței.

Păi, ce facem, fetelor și băieților? Nu e normal când te saturi să mănânci în fiecare zi spanac cu ochiuri, mâncarea mea preferată, să tânjești măcar din când în când după un Big Mac sau după o plăcintă cu sos de smântână și usturoi?

Ia să îmi scrieți ce credeți, la secțiunea de comentarii.