Ori de câte ori treceam în excursiile din gimnaziu pe lângă Brașov, autocarul oprea inevitabil la Doripesco, un restaurant de haleală la drumul mare pentru tiriștii și turiștii înfometați. Am crescut mare și niciodată nu mi-a plăcut mâncarea lor de la stradă. România e departe la acest capitol, salivez mereu când intru în Austria după lanțul de restaurante Landzeit, model adevărat de business și respect pentru clienți.
Dar Doripesco, afacerea unei familii din Râșnov, a crescut mare pe alt segment: produse din pește. Și aici, nene, îs excepționali. Au lacuri, au fabrică de procesare, au variație. Am halit de la ei batog afumat, icre de sturion, novac afumat, pastramă pescărească și, să moară Bibi, îți rupi buletinul ce bune sunt, mai ales dacă le dai în gură cu pița crocantă și un vin alb de masă.
Dar mai am un fetiș gastronomic: salată din păstrăv cu broccoli, vereeee, mori încet cât de perfect echilibrat e gustul de afumat, cu broccoliul blestemat, inamicul grașilor, și cu sfântul unt. Îl găsiți în Cora sau în marketurile cu rafturile cu conserve din pește, alea unde nu vă opriți niciodată.
