Despre cei ce se întâlnesc prea devreme
Când o iei în brațe, îi mângâi părul și o săruți, când o dezbraci și simți că pielea ei se lipește de palmele tale, când sucurile ei și gemetele ei și strânsorile ei îți întră în sânge, când îi duci dorul și mintea ta se joacă de-a v-ați ascunselea, știi că e ceva mai mult decât un futai.
Când îl iei în tine și îl lași să te scormonească și te simți protejată, când mintea sau felul lui de a fi te fac să te simți confortabilă, când știi că el e Acela, știi că e ceva mai mult decât un futai.
Se strâng în brațe febrili, dar știu că e prea târziu. S-au întâlnit prea târziu ca să mai poate fi altceva decât “iubiți de-a v-ați-ascunselea”. De cele mai multe ori, nu pot face nimic mai mult, ar însemna să strice lucruri ce nu au nicio vină, ar însemna să distrugă în jurul lor sentimente și legăminte și familii și speranțe. Prea multe speranțe…
Genul asta de relații este extrem de straniu. Iubirile celor ce se întâlnesc prea târziu sunt foarte fierbinți, nu ard ca “steluțele” de Crăciun, ci mocnesc ca jarul de fag.
Iubirile celor ce se întâlnesc prea târziu seamănă cu portofelul plin de bani pe care îl găseșți aruncat pe jos.
Bancnotele sunt tentante, dar întotdeauna e și o poză în portofel cu copiii altcuiva ce te privesc duios din buzunarul de lângă card.
Despre cei ce se întâlnesc prea devreme
Cei ce se întâlnesc prea devreme sunt poate printre cei mai nefericiți pământeni dintre cei ce cunosc dragostea.
În mințile lor necoapte, e deja răsărită dorința de a avea pe cineva alături, sentimentele lor sunt mai profunde decât cele ale altor îndrăgostiți.
Ei simt că au nevoie de o iubire mare. Li se pare că e momentul să caute doar asta. Pentru a se proteja de suferințe, pentru a alege din vreme acea persoană cu care vor să îmbătrânească… planuri, planuri, planuri…
Iubirile celor ce se întâlnesc prea devreme par într-un fel prozaice.
Poate că nu-s la fel ca iubirile celor de 30 de ani sau celor de patruzeci de ani, dar carnea tânără, săruturile incerte, lacrimile, certurile, pufnelile, împăcările cu miros de scorțișoară, toate astea se tatueaza definitiv pe ochi și suflet.
Prea târziu și totuși prea devreme, își dau seama că nu mai vor să meargă împreună. Eu le dau amândurora dreptate.
El nu vrea să meargă mai departe fiindcă nu se simte pregătit să facă niciun pas definitiv. Ar mai fi loc de joacă, mai sunt lucruri de învățat despre viață.
Ea vrea mai mult, dar nu primește și simte că are nevoie de altceva. Au trecut atâția ani, credea ea că-i destul ca el să își dea seama ce dorește de la viață. Uite că nu-i așa, niciodată nu știm cu adevăarat ce vrem.
Durerea iubirilor rupte de cei ce se întâlnesc prea devreme seamănă cu durerea ascuțită pe care o simți când îți tai cu o coală de hârtie buricul degetului.
E o durere ascuțită, dar trece repede.
