E doar fascinația cu care, de-o vreme, observ un alt “tipar” în jurul vieții mele: al femeii de 30 de ani. Necăsătorită, suavă, băgată în relații complicate și dornică de mai mult decât de-o iubire de cearșaf.
Ea are 30 de ani în curând, torsul perfect și ochii luminoși. Sărut-o și vei înnebuni de mirare, căci saliva ei te “conectează” la cele mai felurite stări, trecându-te electric prin nori, zburătăcindu-ți din stomac turma de fluturi ce dormeau linișțiți, băgându-ți în nări cocaina limbii ei.
Ea are în ea două femei.
Prima e cea calmă și matură, care citește cărți de aventuri și se iubește “solid” cu viitorul soț în garsoniera cumpărată împreună, făcând sex de două ori pe săptămână.
A doua e diavolița din coapsele ei care se iubește cu un tip de care s-a îndrăgostit în zece minute, chimic, fără scăpare și căruia îi duce dorul în timp ce e cu viitorul, la gândul căruia se excită incontrolabil atunci când, seara, după ce se stinge lumina în dormitor, și-l scoate din dulapul minții, încet, să n-audă nimeni și face ce vrea, în gând, cu el: îi doarme pe piept, se plimbă dezbrăcați prin locuri pustii, ba chiar se și căsătorește cu el, seară de seară, bineînțeles, de fiecare dată într-un nou scenariu și într-o nouă rochie.
Ea a trecut puțin de 30 de ani, poate că nu e ruptă din revista Hustler, dar are acel je ne sais quoi din obrajii îmbujorați care o face agreabilă. E optimistă și veselă, nu o poți scoate dintr-ale zâmbetelor, indiferent cât de căcăcioasă e situația. E o eternă sclavă a iubirii, a amintirilor, de amândouă cu greu se poate desprinde, parcă e lipită de ele cu prenadez din cel bun. Nu a avut multe relații, dar a luat-o în freză de fiecare dată. Pe primul l-a descoperit cu alta, după șapte ani de “conviețuire” când, în loc să aștepte inelul, și-a luat tălpășița spășită. Cu ghearele lăcuite în roșu dramatic, s-a agățat disperată de inima lui, ba chiar ar fi acceptat ca ăla să le fută pe amândouă.
Ce vreți, relație modernă! În fine, l-a găsit pe al doilea, un pomponel legat de fustița mămicii, necopt ca un ciorchine strepezit de struguri care îți strânge limba. Ea știe că relația nu are niciun viitor, dar, un alt defect suav de-al ei, închide ochii tare până când, pe pleoapele închise, din stelele și liniile colorate ce îi apar fermecător, se desenează exact tabloul vieții la care tânjește.
Ea a avut o viață grea și tare tristă. Poate că nici nu arată decent, cu sânii ei mari și defectul de la picior. Dar ochii, ochii ei dați cu crema de ghete maro, sunt singurele dovezi ale comorilor ce-i sunt ascunse în sânge. Când are chef, pictează, când nu are chef, plânge. Că i-e grea viața și nu are pe nimeni alături.
Odată, când i s-au strâns prea multe lacrimi sub sâni, a vrut să se sinucidă. Nu a mai reușit, dar a spart tot ce a prins în cale, s-a învârtit în cameră preț de vreo 4 secunde, apoi a căzut beată de necaz sub pat. Au găsit-o privind de sub pat, căutându-și parcă papucul destinului sau, aruncat neglijent în străfundul canapelei. Acum e bine, dar tot singură și parcă mai norocoasă: în felul ei simplu de a privi viața, e mai bună decât noi toți. Iar Dumnezeu, când coboară jos să își ia ceva de mâncare de la Mc Donalds, trece întotdeauna pe la ea și o învelește de noapte bună.
Ea a muncit mereu pentru tot. Nu își aduce aminte să fi primit vreodată ceva de-a gata. Poate și de aceea e atât de darnică cu trupul ei, pe care îl oferă tuturor c
elor interesați. Dar, când capul ei se bălăngăne de la împinsele pe care unul sau altul i le dau când se opintesc în ea pe pătură, capul ei zboară tot la Acela, pe care nu îl va putea avea niciodată. Are două căsnicii trecute prin frigider, a renunțat la ele tot pentru Acela.
Acela nici măcar nu știe că undeva, într-un colț al orașului, de ani de zile, cineva se joacă cu poza lui, cineva vorbește cu poza lui, cineva doarme cu poza lui, plângând ca un criminal în serie.
Aș mai avea o mulțime de”ele”; în insectarul ochilor mei. Am scos doar patru la lumină.
Dar sunt destule ca să vă dați seama cât de frumoase sunt ele, cele proaste de treizeci. Și cât de târziu, ca bărbați, ne dăm seama de asta…