Între iubitorii de rom, disputele despre care e cel mai și cel mai rom din lume sunt mai mari ca certurile dintre iubitorii de single malt. Unii adoră romurile cubaneze, alții susțin supremația celor dominicane, alții zic că Zacapa din Guatemala sparge tot, după cum alții insistă pentru Bougainville, romul făcut în Mauritius.
Dar azi o să vă prezint un rom paradoxal ale cărui origini istorice sunt cubaneze, a cărui viață actuală este modernitatea dominicană. Casa Oliver y Oliver se naște la 1864 și, din varii motive, după o istorie zbuciumată care ține și de nebuniile din Cuba, descendenții se stabilesc la începutul anilor 90 în Santo Domingo, capitala republicii Dominicane. Oliver are un portofoliu absolut impresionant de romuri. Și n-am întâlnit până acum cunoscători care să zică ceva de rău despre acest rom.
Sticla de față este parte dintr-un batch de 2000 de sticle de Exquisito, gama de ediții limitate a lui Oliver. Romul este învechit după metoda Solera și cel din sticlă a început învechirea în 1985, fiind îmbuteliat în 2018 în octombrie, așa cum scrie pe etichetă.
Solera vine de la “sol”, adică pământ în limba spaniolă și se referă la un sistem de îmbătrânire a licorilor – vin, sherry, whisky, bere, rom – care respectă o formulă matematică de amestecare graduală a respectivei băuturi din ani diferiți ținută în butoaie diferite. Cele de la sol – “solera” – sunt cele care conțin cel mai vechi rom și, în general, cel care va fi îmbuteliat după maturare. Alea de deasupra se numesc diferit în funcție de limbă și cultură, în general, “elevi”, “clase” sau “copilași”. În spaniolă, sunt “criaderas”, creșe.
Așa se așează un sistem de butoaie în stil soleras, cu băutura cea mai veche în rândul cel mai de jos, în timp ce butoaiele de deasupra sunt umplute cu rom din ce în ce mai tânăr, la alegerea Master-ului.
Romul ăsta de l-am consumat cu plăcere ieri cu prietenii mei este plin de zaharuri și totuși nu e dulce. Puțin smokey, ca și cum ai fi expirat un puf de trabuc, vanilat, dar nu ca un lichior, și cu note de caramel, este un rom de poveste și pentru poveste, adică trebuie consumat în tihnă, în timp, nu pe fugă, un rom de sorbit.
Prețul unei sticle este de cam 380-400 de lei, nu sunt mulți care importă așa ceva în România. E mult, e puțin, rămâne să decideți dacă îl cumpărați. Eu cred că e puțin dacă țiicont câte zeci de ani îi ia unui asemenea rom să se facă.