Distileria Balvenie din Scoția e una dintre cele 5 rămase în Marea Britanie care încă practică floor malting, în spiritul tradiției. Orzul odată procesat și adus la stadiul de bob e încă umed, în Dufftown, oamenii de la Balvenie îl așează pe un ciment curat și uscat și îl întorc cu lopata de lemn tot la 4 ore. Și tot așa 4-6 zile până când orzul germinează îndestul încât să își dea drumul la zaharuri. Apoi e pus la fermentat.

Balvenie s-a născut la 1893 și asta contează când vei gusta acest single malt. Fiindcă proprietarii au avut timp să își rafineze procedurile. Dacă nu știai, la 1962, casa Balvenie a angajat un Malt Master care avea să inventeze o chestie ce a schimbat esențial lumea whiskyului: wood processing sau wood finishing. În sensul că nenea asta, o legendă și azi, David Stewart, a inventat procedeul prin care whiskyul ținut în butoaie de stejar să fie scos din pat și retrimis la culcare în alte butoaie în care alți locatari, de exemplu, romul sau porto-ul, să își fi făcut veacul, și să împrumute spre finalul somnului și din particularitățile lor.

Așa e și cu Balvenie-ul ăsta de vi-l prezint azi. S-a cordit cu lemnul în care a fost încarcerat romul caraibian, o oaie neagră a spirtoaselor. Dacă nu ai tras niciodată o beție la ceas de seară lângă ocean cu rom caraibian și o bunăciune ciocolatie de 1.80 înălțime care face chestii mișto cu limba, ai trăit degeaba.

Așa se face că tupeul celebru al scotch-ului Balvenie, puțin spicy, puțin aspru, să capete mai multă blândețe de la dulceața romului. Curge bine între papile, năvălește în ține un gust de vanilie, apoi de pâine prăjită și finalul e mai delicat decât te-ai aștepta pentru 14 ani. Dacă îl bei cu apă rece, gura îți transpiră în note de fructe tropicale, mai degrabă mango aș zice.

Am fost întrebat cum ajung iubitorii de single malt să descrie în acest fel licorile. Ei bine, palatul bucal și analizorul gustativ se dezvoltă în timp, prin diverse experiențe, ca și orizontul olfactiv. De aia vă zic tuturor: încercați mai întâi să beți single malt în baruri, în tranșe mici, plătind desigur mai mult pe adaosul comercial, dar nu aruncând banii doar pe o sticlă. E o modalitate excelentă de a învăța repede și fără mari cheltuieli.