Democrația nu a fost întotdeauna corect folosită în istoria lumii. Până și prostalăii de români, care au stat sub diverse juguri, conchideau expert după Revoluție că “prea multă democrație strică”.

Cel mai recent și șocant exemplu e Elveția. Țara aia minunată, rai al bankingului, plină de miliardari deschiși la minte, cu tehnologie de ultima oră și cu vaci care vorbesc chineză, ei bine, și acum nu glumesc, Elveția a introdus votul pentru femei abia în 1971. Mai jos aveți chiar și un afiș “electoral” în care se spune: “Nu votului pentru femei!”. Vă vine să credeți asta despre Elveția? Elvețienii votaseră cu câțiva ani înainte de 1971 într-un alt referendum covârșitor împotriva dreptului de vot pentru femei! Cu 3 ani înainte, Geneva a avut prima femeie primar din istoria orașului! Ea a fost aleasă, dar nu a putut vota!

Democrația nu mai există, din punctul meu de vedere. Sau nu mai e “ce trebe”. BREXIT este o bună temă de discuție. Acolo, mass media isterice au alterat democrația, au umplut-o de prejudecăți isterice. Avem încă un paradox: Ungaria și Turcia, conduse de doi “dictatori”. Atâta doar că dictatorii ăștia au fost aleși democratic și nu o dată, ci de mai multe ori. Percepția noastră despre ei este că sunt dictatori, fiindcă suntem influențați de mass media și social media. Dar ungurii nu par să aibă o problema cu acțiunile lui Viktor Orban. Aaa, că există câte o demonstrație, ok, dar Orban a fost ales mereu cu procente super mari în ultimii 10 ani!

A gândi pe cont propriu este foarte important, ni se spune. Dar oare chiar gândim pe cont propriu? Nu cumva convingerile noastre sunt împrumutate de la alții? În fapt, eu cred că nu putem gândi independent, ci suntem super dependenți de mințile și creațiile și gândurile altor semeni. Avem un filtru pentru ele și alegem din convingerile și concluziile altora ce se potrivește personalității noastre. Dacă am gândi cu adevărat singuri, cel mai probabil ar trebui să renunțăm la toate convingerile și regulile deja acceptate. Ne-am izola. Sau ne-am expune. Gândind singuri, am putea lua decizia de a merge pe contrasens, fiindcă e mai liber.

Convingerile se schimbau mai greu în trecut, se formau mai greu, se transmiteau mai greu. Astăzi, poți convinge foarte repede o sumă mare de cetățeni că Germania ne datorează aurul furat în război și că ar trebui să ne dea 1000 de miliarde de euro compensații. Fiindcă social media și tehnologia facilitează cu viteza laserului propagarea de bullshit.

Deși nu ne cunoaștem, pe facebook ne grupăm mai repede, ne raliem mai repede, constituim democrații personalizate, ne ajustăm convingerile ad-hoc, ca și cum am face o ciorbă, mai punem puțină sare. Când nu ne convine ceva, nu mai suntem singuri în convingerea noastră. Se raliaza toți cei ce gândesc ca noi, toți cei care iubesc aceleași idei ca noi și astfel, tăbărâm împreună pe cel care nu are convingerea noastră. Îl ucidem democratic cu hate, emoticoane, înjurături, îl izolăm, îl marcăm cu vopseaua neapartenenței la grup. Și o facem în cel mai democratic mod, fiindcă el e singur și noi suntem mai mulți, împlinind astfel standardele de existența ale conceptului de democrație.

Mai mult, fiind mai mulți în grupul în care împărtășim aceleași convingeri, începem să clădim alt sentiment puternic: încrederea. Avem încredere în cineva care ne zice că nu trebuie să vaccinăm copiii. Omul pare serios după poză, pare să aibă argumente solide și, mai ales, având încredere în el, fiindcă de aia face parte din grupul nostru, ne stimulează și sentimentul fricii. Aproape că suntem privilegiați să aflăm de la el, și DOAR NOI, cei din grup, că vaccinurile sunt menite să ne ucidă și că 5G ne va provoca leziuni pe creier.

În general, faptul că în trecut ne bazam pe cunoștințele altora, pe gândurile lor, scrise în cărți sau tratate, ne scutea de mult timp pierdut, ca să nu mai verificăm, de exemplu, dacă e reală sau nu teorema lui Pitagora sau faptul că ciupercile Basidiomycota sunt otrăvitoare.

Ducând în online dependența noastră de informațiile cercetate de alții și punând peste această prăjitură mult sos de încredere, gândind la fel, având aceleași convingeri, devenim homofili. Nu te stresa, nu ești gay subconștient, ești homofil, homofilia fiind acel concept sociologic care se traduce prin tendința oamenilor de a se asocia cu cei similari lor, cu cei care împărtășesc aceleași credințe și convingeri sau valori, lucru care ușurează comunicarea și relaționarea.

Homofilia digitală este o sintagmă inventată de mine, așa cum e și prejudemocrația. În digital, în social media, e mai ușor să te supui unor convingeri, iar grupurile formate sunt mai mari. Adeziunea ta la grupul care are convingerea că ar trebui să despărțim Transilvania de restul României îți asigura un status și premisele unui viitor aparte pentru tine și cei din grup, dacă într-o zi asta s-ar întâmpla. Democrația din interiorul grupului este presărată cu prejudecăți: moldovenii-s săraci și nespălați, sudiștii sunt hoți, bănățeniis proști, ardelenii sunt curați și cinstiți și bogați. Așa se naște prejudemocrația. Și ea produce plăcere interioară, căci aduce cu sine confortul că ești în siguranță alături de cei care cred că tine și te înțeleg.

Homofilia digitală e un fenomen ce merită studiat. Îl consider extrem de periculos pentru potențialul sau de activare. Am văzut ce a însemnat fenomenul #rezist, unde cred că avem de a face cu ridicarea bias-ului la rang de adevăr.

Surplusul de acord naște monștri.